Halyard MIC GJ-Tube, Руководство пользователя

Страница: 54 / 84

54
Dilatare
1. Se foloseşte o lamă de bisturiu #11 pentru a crea o mică incizie pe piele care se întinde de-a lungul sârmei de ghidare,
prin ţesutul subcutanat şi ţesutul fibros al musculaturii abdominale. După efectuarea inciziei, eliminaţi bisturiul în
conformitate cu protocolul unităţii medicale.
2. Introduceţi un dilatator peste firul de ghidare şi dilataţi tractul stomei cu cel puţin patru dimensiuni franceze mai mult
decât tubul de alimentaţie enterală poziţionat.
3. Scoateţi dilatatorul peste firul de ghidaj, lăsând firul de ghidaj pe loc.
Notă.
După dilatare, se poate folosi un manşon detaşabil care să faciliteze înaintarea tubului prin tractul stomei.
Poziţionarea tubului sub vizualizare fluoroscopică (radiologică)
1. Introduceţi capătul distal al tubului peste firul de ghidaj, prin tractul stomei şi în stomac.
2. Rotiţi tubul de alimentaţie gastro-jejunală MIC* în timp ce împingeţi, pentru a uşura trecerea tubului prin pilor, în jejun.
3. Continuaţi să împingeţi tubul, până când vârful acestuia ajunge la 10–15 cm după ligamentul lui Treitz şi balonul se află
în stomac.
4. Folosind seringa Luer-tată, umflaţi balonul cu 7–10 ml de apă distilată sterilă.
Atenţie. Nu depăşiţi un volum total al balonului de 20 ml. Nu folosiţi aer. Nu injectaţi substanţă de contrast în balon.
5. Îndepărtaţi uşor tubul de abdomen, trăgându-l în sus, până când balonul intră în contact cu peretele interior al
stomacului.
6. Curăţaţi lichidul rezidual sau lubrifiantul de pe tub şi stomă.
7. Glisaţi uşor suportul de retenţie extern la aproximativ 2-3 mm deasupra pielii. Nu suturaţi suportul de retenţie pe piele.
8. Scoateţi firul de ghidaj.
Poziţionarea tubului sub vizualizare endoscopică
1. Introduceţi capătul distal al tubului peste firul de ghidaj, prin tractul stomei şi în stomac.
2. Prindeţi bucla de sutură sau vârful tubului cu forcepsul atraumatic.
3. Împingeţi tubul de alimentaţie gastro-jejunală MIC* prin pilor în duodenul superior. Continuaţi să împingeţi tubul
folosind forcepsul, până când vârful este poziţionat la 10–15 cm după ligamentul lui Treitz şi balonul se află în stomac.
4. Eliberaţi tubul şi extrageţi endoscopul şi forcepsul în tandem, lăsând tubul la locul său.
5. Folosind seringa Luer-tată, umflaţi balonul cu 7–10 ml de apă distilată sterilă.
Atenţie. Nu depăşiţi un volum total al balonului de 20 ml. Nu folosiţi aer. Nu injectaţi substanţă de contrast în balon.
6. Îndepărtaţi uşor tubul de abdomen, trăgându-l în sus, până când balonul intră în contact cu peretele interior al
stomacului.
7. Curăţaţi lichidul rezidual sau lubrifiantul de pe tub şi stomă.
8. Glisaţi uşor suportul de retenţie extern la aproximativ 2-3 mm deasupra pielii. Nu suturaţi suportul de retenţie pe piele.
9. Scoateţi firul de ghidaj.
Verificarea poziţiei şi permeabilităţii tubului
1. Verificaţi radiologic poziţionarea tubului pentru a evita posibilele complicaţii (de exemplu, iritarea sau perforarea
intestinului) şi pentru a vă asigura că tubul nu este îndoit în stomac sau în intestinul subţire.
Atenţie: Porţiunea jejunală a tubului conţine tungsten, care este radioopac şi poate fi utilizat pentru confirmarea
radiografică a poziţiei. Nu injectaţi substanţă de contrast în balon.
2. Irigaţi cu apă lumenul jejunal şi lumenul gastric pentru a verifica permeabilitatea.
3. Controlaţi umiditatea în jurul stomei. Dacă depistaţi scurgeri gastrice, verificaţi poziţia tubului şi amplasarea suportului
de retenţie extern. Adăugaţi apă sterilă sau distilată, după necesitate, în cantităţi de câte 1–2 ml. Nu depăşiţi capacitatea
balonului, după cum este indicat mai sus.
4. Asiguraţi-vă că suportul de retenţie extern nu este fixat prea strâns pe piele şi se află la 2–3 mm deasupra abdomenului
pentru poziţionarea iniţială şi la 1–2 mm deasupra abdomenului pentru un tub de schimb.
5. Începeţi hrănirea numai după confirmarea permeabilităţii şi poziţionării corespunzătoare, conform instrucţiunilor
medicului.
Procedură de înlocuire printr-un tract de gastrostomie stabilit
1. Curăţaţi pielea în jurul stomei şi lăsaţi-o să se usuce.
2. Selectaţi tubul de alimentaţie gastro-jejunală MIC* corespunzător şi pregătiţi-l conform instrucţiunilor din secţiunea
Pregătirea tubului de mai sus.
3. Dacă folosiţi vizualizarea endoscopică, efectuaţi esofagogastroduodenoscopia (EGD) de rutină. După finalizarea procedurii
şi identificarea anomaliilor care ar putea constitui o contraindicaţie pentru poziţionarea tubului, aşezaţi pacientul în
decubit dorsal şi dilataţi stomacul cu aer. Manipulaţi endoscopul până când tubul de gastrostomie interior se află în
câmpul vizual.
4. Prin ghidaj fluoroscopic sau endoscopic, introduceţi un fir de ghidaj cu vârf flexibil, de până la 0,038” prin tubul de
gastrostomie interior.
5. Scoateţi tubul de gastrostomie peste firul de ghidaj.
6. Poziţionaţi tubul de alimentaţie gastro-jejunală MIC* în conformitate cu secţiunea Poziţionarea tubului de mai sus.
Atenţie: Pentru un tub de alimentaţie de înlocuire, glisaţi uşor suportul de retenţie extern la aproximativ 1–2 mm
deasupra pielii. Nu suturaţi suportul de retenţie pe piele.
7. Verificaţi poziţia tubului conform secţiunii Verificarea poziţiei şi permeabilităţii tubului de mai sus.
Indicaţii cu privire la permeabilitatea tubului
Irigarea corespunzătoare a tubului este cea mai bună metodă pentru evitarea înfundării tubului şi pentru menţinerea
permeabilităţii acestuia. Iată câteva îndrumări pentru a evita blocarea şi a menţine permeabilitatea tubului.
• Irigaţi tubul de alimentaţie cu apă la fiecare 4–6 ore, în timpul hrănirii continue, după fiecare folosinţă sau cel puţin la
fiecare 8 ore, dacă tubul nu este folosit.
• Irigaţi tubul de alimentaţie după verificarea prezenţei reziduurilor gastrice.
• Irigaţi tubul de alimentaţie înainte şi după administrarea medicaţiei şi între medicaţii. Aceasta va ajuta la prevenirea
blocării tubului, cauzată de interacţiunea medicaţiei cu formula alimentară.
• Irigaţi tubul de alimentaţie după verificarea prezenţei reziduurilor gastrice.
• Folosiţi medicaţie lichidă, pe cât posibil, şi consultaţi farmacistul pentru a stabili dacă este prudent să se strivească
medicamentul solid şi să se amestece cu apă. Dacă este prudent, striviţi medicamentul într-o pudră fină şi dizolvaţi-l în
apă caldă înainte de a-l administra prin tubul de alimentare. Nu striviţi niciodată un medicament cu înveliş enteric şi nu
amestecaţi medicamentul cu formula.
• Pentru irigarea tuburilor de alimentaţie, evitaţi folosirea lichidelor acide, cum ar fi sucul de coacăze şi băuturile gazoase,
deoarece combinaţia dintre proprietatea acidă şi proteinele din alimentaţia lichidă poate duce la blocarea tubului.
Recomandări generale pentru irigare
Irigaţi tubul de alimentaţie cu apă, folosind o seringă ENFit®, la fiecare 4–6 ore, în timpul hrănirii continue, după fiecare
folosinţă, cel puţin la fiecare 8 ore, dacă tubul nu este folosit sau conform indicaţiilor medicului. Irigaţi tubul de alimentaţie
după verificarea prezenţei reziduurilor gastrice. Irigaţi tubul de alimentaţie înainte, după şi între administrările de medicaţie.
Pentru irigarea tuburilor de alimentaţie, evitaţi folosirea soluţiilor de irigare acide, cum ar fi sucul de coacăze şi băuturile
gazoase.
• Utilizaţi o seringă ENFit® cu capacitate de 30 până la 60 ml. Nu utilizaţi seringi mai mici, deoarece acest lucru ar putea
duce la creşterea presiunii asupra tubului, iar tuburile mai mici se pot rupe.
• Folosiţi apă la temperatura camerei pentru irigarea tubului. Se poate folosi apă sterilă atunci când calitatea apei din
reţeaua municipală nu este corespunzătoare. Cantitatea de apă depinde de nevoile pacientului, de starea clinică şi de
tipul de tub, dar volumul mediu de apă variază între 10 şi 50 ml pentru adulţi şi între 3 şi 10 ml pentru sugari. Starea
hidratării influenţează, de asemenea, volumul folosit pentru irigarea tuburilor de alimentaţie. De multe ori, crescând
volumul irigării se poate evita necesitatea unei cantităţi suplimentare de lichid intravenos. Cu toate acestea, persoanele
cu insuficienţă renală şi cu restricţii la lichide ar trebui să primească volumul minim de irigare, necesar pentru a menţine
permeabilitatea.
• Nu aplicaţi niciodată forţă excesivă pentru irigarea tubului. Aceasta ar putea perfora tubul şi ar putea vătăma tractul
gastrointestinal.
• Notaţi în fişa pacientului ora şi cantitatea de apă folosită. Aceasta va permite tuturor îngrijitorilor să monitorizeze cu mai
multă precizie nevoile pacienţilor.
Administrarea alimentaţiei
1. Deschideţi capacul orificiului de acces al tubului de alimentaţie GJ MIC*.
2. Utilizaţi o seringă ENFit® pentru a iriga tubul cu cantitatea prescrisă de apă, conform indicaţiilor din Recomandări
generale pentru irigare.
3. Scoateţi seringa de irigare din orificiul de acces jejunal.
4. Cuplaţi ferm un set de alimentaţie ENFit® la orificiul de acces jejunal.
Atenţie: Nu strângeţi excesiv conectorul setului de alimentaţie sau seringa în orificiul de acces.
5. Efectuaţi hrănirea conform instrucţiunilor medicului.
Avertisment: Dacă observaţi o cantitate de formulă în reziduurile gastrice, încetaţi alimentaţia şi
înştiinţaţi specialistul.
6. Scoateţi setul de alimentaţie sau seringa din orificiul de acces jejunal.
7. Utilizaţi o seringă ENFit® pentru a iriga tubul cu cantitatea prescrisă de apă, conform indicaţiilor din Recomandări
generale pentru irigare.
8. Scoateţi seringa de irigare din orificiul de acces jejunal.
9. Închideţi capacul orificiului de acces jejunal.
Administrarea medicaţiei
Folosiţi medicaţie lichidă, pe cât posibil, şi consultaţi farmacistul pentru a stabili dacă este prudent să se strivească
medicamentul solid şi să se amestece cu apă. Dacă este prudent, striviţi medicamentul într-o pudră fină şi dizolvaţi-l în apă
caldă înainte de a-l administra prin tubul de alimentare. Nu striviţi niciodată un medicament cu înveliş enteric şi nu amestecaţi
medicamentul cu formula.
1. Deschideţi capacul orificiului de acces indicat al tubului gastro-jejunal MIC*.
2. Utilizaţi o seringă ENFit® pentru a iriga tubul cu cantitatea prescrisă de apă, conform indicaţiilor din Recomandări
generale pentru irigare.
3. Scoateţi seringa de irigare din orificiul de acces.
4. Cuplaţi ferm seringa ENFit® cu medicamentul la orificiul de acces.
Atenție: Nu strângeţi excesiv seringa în portul de acces.
5. Administraţi medicaţia prin apăsarea pistonului seringii ENFit®.
6. Scoateţi seringa din orificiul de acces.
7. Utilizaţi o seringă ENFit® pentru a iriga tubul cu cantitatea prescrisă de apă, conform indicaţiilor din Recomandări
generale pentru irigare.
8. Scoateţi seringa de irigare din orificiul de acces.
9. Închideţi capacul orificiului de acces.
Decompresia gastrică
Decompresia gastrică se poate realiza prin drenaj gravitaţional sau prin aspirare slabă intermitentă.
Atenţie: Nu conectaţi niciodată orificiul de acces jejunal la aspirare. Nu măsuraţi reziduurile de la orificiul de acces Jejunal.
1. Deschideţi capacul orificiului de acces Gastric al tubului de alimentaţie GJ MIC*.
2. În cazul drenajului gravitaţional, se poziţionează orificiul de acces Gastric deschis al tubului de alimentaţie GJ MIC* direct
deasupra orificiului unui recipient corespunzător.
Notă: Portul de acces deschis trebuie să fie poziţionat sub stomă.
3. În cazul aspirării slabe intermitente, conectaţi o seringă ENFit® la orificiul de acces.
4. Aspiraţi uşor şi intermitent prin retragerea lentă a pistonului seringii la intervale scurte de timp.
Avertisment: Nu folosiţi aspirarea continuă sau cu presiune ridicată. Presiunea ridicată poate turti tubul
sau poate vătăma ţesutul stomacului şi poate provoca sângerări.
5. Decuplaţi seringa de decompresie de la orificiul de acces.
6. Utilizaţi o seringă ENFit® pentru a iriga tubul cu cantitatea prescrisă de apă, conform indicaţiilor din Recomandări
generale pentru irigare.
7. Scoateţi seringa de irigare din orificiul de acces gastric.
8. Închideţi capacul orificiului de acces gastric.
Întreţinerea balonului
Durata de viaţă a balonului nu poate fi anticipată cu exactitate. Baloanele din silicon durează în general 1–8 luni, dar această
durată este influenţată de mai mulţi factori. Printre aceşti factori se numără medicaţia, volumul de apă utilizat pentru
umflarea balonului, pH-ul gastric şi măsurile de îngrijire a tubului.
Verificaţi volumul apei din balon o dată pe săptămână.
• Introduceţi o seringă Luer-tată în orificiul de umflare a balonului (BAL.) şi scoateţi lichidul ţinând tubul fix pe loc.
Comparaţi volumul de apă din seringă cu cantitatea recomandată sau cu cantitatea prescrisă iniţial şi înregistrată în fişa
pacientului. Dacă balonul nu are cantitatea de apă recomandată sau prescrisă, umpleţi din nou balonul cu apa scoasă
iniţial, apoi aspiraţi şi adăugaţi volumul necesar pentru a aduce volumul balonului la cantitatea de apă recomandată
sau prescrisă. Este posibil ca, pe măsură ce dezumflaţi balonul, anumite substanţe gastrice să se scurgă pe lângă tub.
Înregistraţi volumul lichidului, volumul care urmează să fie înlocuit (dacă este cazul), data şi ora.
• Repetaţi procedura după 10–20 de minute. Balonul are scurgeri dacă pierde lichid şi tubul trebuie înlocuit. Un balon
dezumflat sau rupt poate provoca deplasarea din loc sau ieşirea tubului. Dacă balonul este rupt, trebuie înlocuit. Fixaţi
tubul în poziţia dorită cu bandă adezivă, apoi urmaţi protocolul instituţiei şi/sau solicitaţi instrucţiuni medicului.