92
apar dureri de cap, ameţeli permanente, se înrăutăţeşte vederea şi funcţi-
onarea organelor vitale – creierul, inima, rinichii, vasele sangvine.
În lipsa unei terapii corespunzătoare sunt posibile astfel de consecinţe ale
tensiunii arteriale crescute, precum afectarea rinichilor, stenocardie, para-
lizie, pierderea capacităţii de a vorbi, deficienţă mintală, infarct miocardic
şi accident vascular cerebral.
Valorile tensiunii arteriale
Drept standard mondial al valorilor tensiunii arteriale serveşte Clasifica-
rea* Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii (OMS):
Gamă TA
Tensiunea
sistolică
(mmHg)
Tensiunea
diastolică
(mmHg)
Tensiune arterială prea joasă
< 100
< 60
Tensiune arterială optimă
100 - 119
60 - 79
Tensiune arterială normală
120 - 129
80 - 84
Tensiune arterială uşor crescută
130 - 139
85 - 89
Tensiune arterială prea înaltă
140 - 159
90 - 99
Tensiune arterială extrem de înaltă
160 - 179
100 - 109
Tensiune arterială periculos de înaltă
≥ 180
≥ 110
* este indicată cu abrevieri.
• În cazul diagnosticării hipertensiunii, este necesar să combinaţi tratamen-
tul medicamentos prescris de către medic cu modul sănătos de viaţă.
• În cazul unei TA normale şi înalt normale este recomandat autocontrolul,
cu scopul de a întreprinde la timp măsuri de scădere a TA până la un
nivel optim, fără administrarea preparatelor medicamentoase.
• La vârsta de peste 50 de ani tensiunea sistolică înaltă (peste 140 mmHg)
joacă un rol mai important decât tensiunea diastolică.
• Chiar şi în cazul unei TA normale, riscul dezvoltării hipertensiunii creşte
odată cu vârsta.
atenŢie!
Dacă valorile TA măsurate în stare de repaus sunt obişnuite, deşi în cazul
efortului fizic sau a oboselii mentale observaţi rezultate mult mai înalte, să
ştiţi că acesta poate fi un indiciu al aşa-numitei hipertensiuni labile (adică